Imaginează-ți că primești feedback pentru o prezentare. Mai multe persoane apreciază claritatea și exemplele. Cineva observă că o parte a fost prea lungă.
Seara, când te gândești la prezentare, revii aproape exclusiv la acea observație. Aprecierile sunt încă acolo, dar par mai puțin importante. Începi să descrii întreaga experiență prin ce nu a mers.
Critica poate fi utilă și merită analizată. Întrebarea este dacă greutatea pe care o primește reflectă importanța ei sau dacă restul informațiilor au dispărut prea repede din evaluare.
Ce se întâmplă în mintea ta
Biasul negativității desemnează un ansamblu de asimetrii prin care elementele negative pot avea un impact mai mare decât elementele pozitive comparabile.
Rozin și Royzman au descris mai multe forme ale acestui tipar, inclusiv intensitatea mai mare a influenței negative și tendința ca elementele negative să domine evaluarea unei combinații de informații plăcute și neplăcute. Conceptul nu desemnează un singur mecanism, identic în toate situațiile.
Unde îl mai poți întâlni
- În evaluarea propriei zile: un moment neplăcut ajunge să definească o zi care a inclus și experiențe bune.
- În relații: o conversație tensionată ocupă mai mult spațiu în evaluare decât interacțiuni pozitive comparabile.
- La cumpărături: o recenzie negativă îți captează atenția, chiar când privește o problemă minoră.
- În consumul de știri: conținutul amenințător sau conflictual îți atrage puternic atenția.
Aceste situații pot implica și saliența, relevanța personală sau consecințele reale ale evenimentului.
Ce știm din cercetare
Soroka, Fournier și Nir au studiat reacțiile psihofiziologice la știri video într-o cercetare cu peste 1.000 de participanți din 17 țări.
În ansamblu, rezultatele au indicat o reactivitate mai puternică la conținutul negativ, dar și diferențe individuale considerabile. Studiul a măsurat reacții fiziologice la știri; nu arată că fiecare persoană preferă informațiile negative sau că acestea sunt automat mai credibile.
Când este justificată o reacție puternică?
Un eveniment grav poate merita o greutate mare, chiar dacă au existat multe momente bune. Importanța unei probleme nu se stabilește prin numărarea experiențelor pozitive și negative.
Merită verificată proporția: cât de serioasă este informația, cât de reprezentativă este și ce concluzie susține efectiv? O observație despre o parte a prezentării nu justifică, singură, concluzia „nu sunt bun la asta”.
Ce poți încerca
- Descrie concret ce nu a mers și ce a funcționat.
- Evaluează gravitatea și relevanța fiecărui element.
- Caută informațiile care au rămas în afara primei impresii.
- Transformă o critică precisă într-o acțiune precisă.
- Revino asupra concluziilor generale după ce reacția inițială s-a mai domolit.
O întrebare de luat cu tine
Această problemă merită să definească întreaga experiență sau are un loc mai limitat în ea?
Denumire și contexte
- Concept
- Biasul negativității
- Termen în engleză
- Negativity bias
- Alte domenii
- Relații și comunicare; Informații și convingeri; Muncă și învățare
- Concepte conexe
- Biasul proeminenței; Biasul pesimismului; Aversiunea față de pierdere
Surse
- Rozin, P., & Royzman, E. B. (2001). Negativity bias, negativity dominance, and contagion. Personality and Social Psychology Review, 5(4), 296–320. DOI
- Soroka, S., Fournier, P., & Nir, L. (2019). Cross-national evidence of a negativity bias in psychophysiological reactions to news. Proceedings of the National Academy of Sciences, 116(38), 18888–18892. DOI