Imaginează-ți că, în câteva zile de luni, apar probleme neplăcute la serviciu: o livrare întârzie, un client se răzgândește, iar un fișier important lipsește.
Începi să spui: „Lunea se întâmplă toate.”
Îți vin repede în minte exemplele. Dar nu ai numărat zilele de luni fără incidente și nici problemele apărute în restul săptămânii.
Poate că există un tipar real. În acest moment, ai mai ales o colecție de situații memorabile.
Ce se întâmplă în mintea ta
Corelația iluzorie presupune o evaluare eronată a relației dintre două categorii de evenimente.
Hamilton și Gifford au investigat cum asocierea unor elemente distinctive, relativ rare, poate influența judecățile despre frecvența cu care apar împreună. Cercetarea lor a vizat formarea unor impresii despre grupuri.
În exemplul zilelor de luni, verificarea necesită și informațiile mai puțin memorabile. Câte zile ai observat? În câte au apărut probleme? Ce se întâmpla în celelalte zile?
Unde o mai poți întâlni
- În interpretarea grupurilor. Câteva comportamente observate sunt asociate cu apartenența la un grup.
- În evaluarea unui coleg. Îți amintești situațiile în care prezența lui a coincis cu o problemă, fără să verifici restul cazurilor.
- În obiceiuri personale. O întâmplare favorabilă este asociată cu un obiect sau cu un ritual.
- În evaluarea unui proces. Legi dificultățile de un anumit tip de ședință înainte să compari toate situațiile relevante.
Aceste exemple sunt ipoteze care pot fi investigate. Coincidențele observate merită păstrate ca punct de plecare, fără a le transforma imediat în concluzii.
Ce știm din cercetare
În experimentul clasic al lui Hamilton și Gifford, participanții primeau descrieri de comportamente ale membrilor a două grupuri.
Despre unul dintre grupuri erau prezentate mai puține informații. Deși proporția comportamentelor favorabile și nefavorabile era aceeași, participanții formau o asociere exagerată între grupul mai puțin reprezentat și comportamentele nefavorabile.
Studiul ilustrează o posibilă contribuție cognitivă la judecățile stereotipe. Nu oferă o explicație completă pentru toate stereotipurile sau toate asocierile greșite.
Cum diferă de confundarea corelației cu o cauză?
Sunt două întrebări distincte: există o asociere în date și, dacă există, ce o explică?
Corelația iluzorie privește prima întrebare. Chiar dacă observi corect o asociere, pentru a stabili o cauză ai nevoie de verificări suplimentare.
De exemplu, dacă lunea apar mai multe probleme, poate contează volumul de lucru acumulat peste weekend.
Ce poți încerca
- Definește observația. Ce numești „problemă” și ce perioadă urmărești?
- Înregistrează și absențele. Când apare primul element fără al doilea?
- Compară proporțiile. Numărul incidentelor trebuie raportat la numărul ocaziilor.
- Verifică felul în care ai adunat exemplele. Ai urmărit toate cazurile sau doar pe cele care ți-au atras atenția?
- Explorează alte explicații. Ce condiții comune ar putea conta?
O întrebare de luat cu tine
Am comparat toate situațiile relevante sau doar îmi amintesc ușor câteva coincidențe?
Denumire și contexte
- Concept
- Corelația iluzorie
- Termen în engleză
- Illusory correlation
- Alte domenii
- Relații și comunicare; Muncă și învățare
- Concepte conexe
- Biasul de confirmare; Euristica disponibilității; Biasul proeminenței
Sursă
- Hamilton, D. L., & Gifford, R. K. (1976). Illusory correlation in interpersonal perception: A cognitive basis of stereotypic judgments. Journal of Experimental Social Psychology, 12(4), 392–407. Articol