Un coleg îți spune că o persoană nouă din echipă și-a însușit meritele pentru munca altcuiva.
Începi să o privești cu suspiciune. Când vorbește despre un proiect, te gândești: „Probabil încearcă iar să iasă în față”.
Mai târziu, colegul revine: a confundat numele. Povestea nu era despre persoana respectivă.
Accepți corectarea. Totuși, când o întâlnești din nou, neîncrederea persistă.
Informația a fost retrasă. Dar cât din părerea construită pe baza ei ai revizuit?
Ce se întâmplă în mintea ta
Perseverența convingerilor descrie menținerea unei convingeri chiar după ce informațiile care au susținut-o au fost infirmate sau discreditate.
Uneori, pornind de la informația inițială, construim o explicație: „Vrea să avanseze cu orice preț”. Aceasta poate rămâne plauzibilă pentru noi chiar după ce exemplul care a declanșat-o se dovedește nevalid.
Cercetarea experimentală sugerează că formularea explicațiilor cauzale poate contribui la această persistență.
În exemplul colegului, explicația despre ambiția lui poate continua să îți influențeze evaluarea, deși povestea inițială nu mai oferă un motiv să o accepți.
Unde o mai poți întâlni
Primești inițial un rezultat slab la o evaluare și concluzionezi că nu te pricepi. Ulterior, afli că rezultatul fusese atribuit greșit, dar îndoiala despre capacitățile tale persistă.
Citești o știre care sugerează o legătură între două fenomene. Mai târziu, autorii corectează informația, însă tu continui să folosești explicația inițială în discuții.
Sau îți formezi o părere despre cineva pornind de la un mesaj incomplet. Vezi apoi conversația integrală, dar prima interpretare continuă să coloreze felul în care îl privești.
Acestea sunt exemple ilustrative. O impresie persistentă merită examinată în raport cu dovezile care o mai susțin.
Orice convingere stabilă este o capcană?
Nu. Poți avea motive întemeiate să păstrezi o convingere, chiar dacă una dintre sursele sale s-a dovedit greșită. Pot exista alte dovezi solide și independente.
Întrebarea este ce sprijin mai are convingerea după retragerea informației respective.
În exemplul colegului, dacă singurul motiv de suspiciune era povestea confundată, merită să reevaluezi părerea. Dacă există alte observații relevante, acestea trebuie analizate separat.
Ce știm din cercetare
Anderson, Lepper și Ross le-au prezentat participanților cazuri care sugerau o legătură între preferința pentru risc și succesul ca pompier. Ulterior, unii participanți au fost informați clar că acele cazuri erau fictive.
Evaluările ulterioare au arătat persistența unor convingeri în direcția informațiilor inițiale, deși baza lor fusese discreditată. Formularea unor explicații pentru legătura sugerată a contribuit la fenomen.
Într-un studiu ulterior, examinarea unor explicații pentru relația opusă a redus persistența nejustificată, fără să o elimine complet. Rezultatul privește sarcina experimentală studiată și nu garantează aceeași eficiență în toate situațiile.
Ce poți încerca
- Identifică punctul de plecare. Ce informație te-a făcut să crezi asta?
- Elimină explicit informația infirmată. Ce dovezi valide rămân dacă nu o mai folosești?
- Separă explicația de observație. „Vrea să avanseze cu orice preț” este o interpretare. Pe ce comportamente verificate se bazează?
- Examinează o alternativă plauzibilă. Cum ai putea înțelege situația dacă părerea inițială ar fi greșită? Verifică apoi explicațiile în raport cu dovezile.
- Ajustează gradul de certitudine. Uneori, revizuirea potrivită este trecerea de la „știu cum este” la „nu am suficiente informații”.
O întrebare de luat cu tine
„Ce dovezi mai susțin această convingere după ce elimin informația care s-a dovedit greșită?”
Denumire și contexte
- Denumire folosită în ghid
- Perseverența convingerilor
- Termen în engleză
- Belief perseverance
- O mai întâlnești în
- imaginea despre mine, relații și comunicare, muncă și învățare.
- Concepte înrudite
- Biasul de confirmare; Efectul primarității; Iluzia validității.
Surse
- Anderson, C. A., Lepper, M. R. & Ross, L. (1980). Perseverance of social theories: The role of explanation in the persistence of discredited information. Journal of Personality and Social Psychology, 39(6), 1037–1049.
- Anderson, C. A. (1982). Inoculation and counterexplanation: Debiasing techniques in the perseverance of social theories. Social Cognition, 1(2), 126–139.