Imaginează-ți că ai trimis o propunere la care ai lucrat mult. Primești răspunsul, dar nu îl deschizi. Îți spui că vei avea mai mult timp mâine.
În realitate, ai putea să îl citești acum. Te temi însă că vei găsi un refuz sau observații greu de primit. Cât timp mesajul rămâne închis, nu trebuie să te confrunți cu ele.
Amânarea îți oferă o ușurare de moment. În același timp, amână și accesul la informațiile de care ai nevoie pentru următorul pas.
Ce se întâmplă în mintea ta
Efectul struțului descrie evitarea informației potențial neplăcute. În literatura despre urmărirea obiectivelor, „problema struțului” include atât evitarea verificării progresului, cât și respingerea informației deja primite.
Webb, Chang și Benn au discutat situațiile în care oamenii pot evita monitorizarea deoarece rezultatul ar amenința imaginea despre sine, ar produce emoții neplăcute sau ar cere schimbări nedorite. Autorii disting aceste motive de obstacolele practice care împiedică accesul la informație.
Unde îl mai poți întâlni
- În organizarea cheltuielilor: amâni verificarea situației pentru că te aștepți la o surpriză neplăcută.
- La muncă: eviți să ceri feedback când bănuiești că proiectul are probleme.
- În învățare: sari peste o verificare a cunoștințelor pentru a nu descoperi cât mai ai de recuperat.
- În proiecte personale: nu urmărești rezultatele, deși acestea ar putea arăta ce trebuie ajustat.
Exemplele sunt ipotetice. Același comportament poate avea motive diferite, care merită înțelese înainte să îi aplici o etichetă.
Ce știm din cercetare
Chang, Webb și Benn au examinat în două studii motivele pentru care oamenii nu își monitorizează progresul. Participanții au menționat, între altele, anticiparea unor rezultate slabe, emoțiile neplăcute și necesitatea unor schimbări.
Totuși, motivele cel mai frecvent invocate nu au fost întotdeauna cele care preziceau cel mai bine evitarea ulterioară. Au contat și convingerile că informația ar fi inexactă sau inutilă. Rezultatele arată că evitarea monitorizării are mai multe explicații, iar relatarea persoanei nu identifică automat cauza comportamentului.
Trebuie să verifici totul, tot timpul?
Monitorizarea are costuri de timp, atenție și efort. Un interval rezonabil între verificări poate fi util, iar o sursă nesigură poate merita ignorată.
Întrebarea este dacă alegi momentul în funcție de utilitatea informației sau îl amâni repetat pentru a evita ceea ce ai putea simți. O pauză deliberată are un termen și un scop; evitarea poate continua fără un criteriu clar.
Ce poți încerca
- Identifică exact ce informație amâni.
- Numește ce te temi că ai putea descoperi.
- Verifică dacă sursa este relevantă și suficient de credibilă.
- Stabilește un moment concret și un pas mic pentru consultarea ei.
- Pregătește o acțiune posibilă pentru fiecare rezultat important.
O întrebare de luat cu tine
Ce alegere mi-ar deveni posibilă dacă aș privi informația pe care o evit?
Denumire și contexte
- Concept
- Efectul struțului
- Termeni în engleză
- Ostrich effect; Ostrich problem
- Alte domenii
- Bani și cumpărături; Muncă și învățare; Imaginea despre mine
- Concepte conexe
- Biasul de confirmare; Disonanța cognitivă; Biasul omisiunii
Surse
- Webb, T. L., Chang, B. P. I., & Benn, Y. (2013). ‘The ostrich problem’: Motivated avoidance or rejection of information about goal progress. Social and Personality Psychology Compass, 7(11), 794–807. DOI
- Chang, B. P. I., Webb, T. L., & Benn, Y. (2017). Why do people act like the proverbial ostrich? Investigating the reasons that people provide for not monitoring their goal progress. Frontiers in Psychology, 8, Article 152. DOI