Imaginează-ți că discuți cu un prieten despre o petrecere la care ați fost amândoi.
Îți spune: „Ai văzut cât de supărat era Andrei când a plecat?”
Tu îți amintești că Andrei a plecat devreme, dar nu ai observat o expresie clară. Pe măsură ce discutați, începi să îți imaginezi scena prin explicația prietenului.
Mai târziu, când povestești despre seară, spui că Andrei a plecat supărat. Nu mai precizezi că această interpretare a venit din conversația de după.
Ce se întâmplă în mintea ta
În contextul memoriei, sugestibilitatea se referă la influența informațiilor și întrebărilor ulterioare asupra relatării unui eveniment.
O întrebare poate introduce o presupunere: că cineva era furios, că un obiect exista sau că un eveniment s-a desfășurat într-un anumit fel. În experimentele lui Loftus și Palmer, formularea întrebărilor a influențat estimările și unele răspunsuri ulterioare despre ceea ce fusese văzut.
În exemplul petrecerii, ar fi util să păstrezi separat ce ai observat și ce ai aflat sau interpretat după aceea.
Unde o mai poți întâlni
- În discuții despre un eveniment comun: detaliile povestite de ceilalți pot influența propria relatare.
- În întrebări care presupun un răspuns: „Cât de tare te-a enervat?” poate orienta discuția înainte să stabilești ce ai simțit.
- În completarea unei povești: accepți un detaliu propus de cineva pentru că se potrivește cu restul.
- La rememorarea unei conversații: formularea repetată de altcineva ajunge să pară apropiată de cuvintele auzite inițial.
Acestea sunt situații ipotetice, nu dovezi că o anumită amintire este inexactă.
Ce știm din cercetare
Loftus și Palmer au prezentat participanților filme cu accidente auto și au variat verbele folosite în întrebările despre viteză.
Formulările care sugerau un impact mai violent au produs estimări mai mari ale vitezei. Într-un al doilea experiment, participanții care primiseră o anumită formulare erau mai predispuși să raporteze, după o săptămână, sticlă spartă care nu apărea în film.
Studiul arată că formularea poate influența relatarea. Nu stabilește că orice detaliu sugerat va fi acceptat sau că orice amintire discutată cu altcineva devine falsă.
Cum verifici fără să ajungi să te îndoiești de tot?
Poți recunoaște grade diferite de certitudine: „Asta am văzut”, „Asta mi-a spus cineva” și „Asta presupun acum”.
O diferență între două relatări poate avea mai multe explicații. Pentru a clarifica un detaliu, sunt utile dovezi independente, când există.
Ce poți încerca
- Folosește întrebări deschise. „Ce îți amintești?” lasă mai mult spațiu decât o întrebare care propune deja scena.
- Notează observațiile inițiale, dacă evenimentul este important.
- Marchează informațiile aflate ulterior. Păstrează sursa lor alături de detaliu.
- Lasă loc pentru „nu știu”. Nu este necesar să completezi fiecare gol din relatare.
O întrebare de luat cu tine
Ce parte din această poveste îmi amintesc direct și ce parte a apărut după ce am discutat-o?
Denumire și contexte
- Concept
- Sugestibilitatea
- Termen în engleză
- Suggestibility
- Alte domenii
- Relații și comunicare; Imaginea despre mine; Muncă și învățare
- Concepte conexe
- Confuzia sursei; Efectul dezinformării asupra memoriei; Biasul de răspuns
Surse
- Loftus, E. F. și Palmer, J. C. (1974). Reconstruction of automobile destruction: An example of the interaction between language and memory. Journal of Verbal Learning and Verbal Behavior, 13(5), 585–589. Articol.