Imaginează-ți că discuți cu un prieten despre organizarea timpului.
Îi recomanzi o metodă și adaugi: „Am citit despre ea într-un articol bazat pe cercetare.”
Când încerci să găsești articolul, descoperi că formularea îți era cunoscută din comentariul unui utilizator la un videoclip. Articolul pe care îl aveai în minte trata altă idee.
Recomandarea îți era familiară. Dar familiaritatea nu îți spunea corect de unde provenea.
Ce se întâmplă în mintea ta
Monitorizarea sursei cuprinde procesele prin care atribuim o origine amintirilor, cunoștințelor și convingerilor noastre. Putem încerca să stabilim cine a spus ceva, unde am citit sau dacă am văzut un eveniment ori doar ni l-am imaginat.
Confuzia apare când această atribuire este greșită. Modelul lui Johnson, Hashtroudi și Lindsay arată că identificarea sursei implică evaluarea unor indicii ale amintirii și procese de judecată, nu simpla recuperare a unei etichete infailibile.
Unde o mai poți întâlni
- În conversații: atribui unui coleg o idee exprimată, de fapt, de altcineva.
- La citirea informațiilor online: îți amintești afirmația, dar o asociezi cu o publicație mai credibilă decât sursa reală.
- În proiecte: nu mai diferențiezi clar o propunere proprie de una întâlnită anterior.
- La rememorarea unui eveniment: un detaliu povestit ulterior de cineva ajunge să fie tratat ca și cum l-ai fi observat personal.
Sunt exemple ipotetice ale unor tipuri de atribuire care merită verificate.
Ce știm din cercetare
În experimentele lui Jacoby și ale colaboratorilor, participanții citeau nume despre care li se spunea că aparțin unor persoane necunoscute publicului.
După un interval de 24 de ore, unele dintre aceste nume erau considerate, în mod eronat, celebre mai frecvent decât nume care nu fuseseră prezentate anterior. Familiaritatea dobândită în experiment putea fi atribuită greșit notorietății persoanei.
Rezultatul ilustrează o posibilă separare între sentimentul de familiaritate și reamintirea originii sale. Nu arată că orice informație familiară va fi atribuită greșit.
Dacă nu îți amintești sursa, informația este falsă?
Lipsa sursei nu stabilește dacă afirmația este adevărată sau falsă. Îți limitează însă posibilitatea de a-i verifica dovezile.
Poți spune: „Îmi amintesc ideea, dar nu sunt sigur de unde”. A nu identifica sursa este diferit de a afirma cu certitudine una greșită.
Ce poți încerca
- Păstrează ideea împreună cu referința. Notează autorul, titlul sau linkul când informația contează.
- Separă tipurile de experiență. Ai observat personal, ai citit, ai auzit sau ai dedus?
- Caută sursa înainte să îi invoci autoritatea. Verifică dacă textul respectiv chiar susține afirmația.
- Corectează atribuirea când găsești eroarea. Poți păstra ideea în discuție și clarifica originea ei.
O întrebare de luat cu tine
Îmi amintesc sursa acestei informații sau doar senzația că am mai întâlnit-o?
Denumire și contexte
- Concept
- Confuzia sursei
- Termeni în engleză
- Source confusion; Source misattribution
- Alte domenii
- Muncă și învățare; Relații și comunicare; Imaginea despre mine
- Concepte conexe
- Familiaritatea; Efectul adevărului iluzoriu; Sugestibilitatea
Surse
- Johnson, M. K., Hashtroudi, S. și Lindsay, D. S. (1993). Source monitoring. Psychological Bulletin, 114(1), 3–28. Articol.
- Jacoby, L. L., Kelley, C., Brown, J. și Jasechko, J. (1989). Becoming famous overnight: Limits on the ability to avoid unconscious influences of the past. Journal of Personality and Social Psychology, 56(3), 326–338. Articol.