Într-o discuție despre programul de lucru, spui că majoritatea oamenilor ar prefera să lucreze de acasă.
Ție îți place. Prietenii cu care ai vorbit spun același lucru. Avantajele îți sunt foarte clare.
Un coleg susține însă contrariul: oamenii preferă biroul, contactul direct și separarea dintre muncă și casă.
El pornește de la propria experiență și de la alte conversații.
În acest exemplu imaginar, amândoi aveți informații. Problema apare când fiecare tratează propria perspectivă ca pe o imagine suficientă a preferințelor unui grup mult mai larg.
Ce se întâmplă în mintea ta
Efectul falsului consens descrie tendința de a percepe propriile opinii și alegeri ca fiind mai răspândite decât le percep persoanele care aleg altfel.
Propria poziție poate deveni un reper pentru estimarea celorlalți: ceea ce nouă ni se pare rezonabil ajunge să pară și relativ comun.
Conceptul nu presupune obligatoriu să crezi că majoritatea îți dă dreptate. Diferența poate apărea și între două estimări aflate sub 50%.
Unde îl mai poți întâlni
- În relații. „Oricine s-ar supăra în situația asta.” Dar ai verificat cum interpretează celălalt întâmplarea?
- În proiectarea unui produs. Presupui că utilizatorii vor funcția pe care tu o consideri indispensabilă.
- În conversații despre societate. Opiniile celor apropiați devin dovada pentru „ce crede lumea”.
- În organizarea unui eveniment. Alegi formatul preferat de tine și presupui că participanții îl vor aprecia la fel.
Acestea sunt ocazii de verificare. O preferință comună poate fi estimată corect, chiar dacă este și preferința ta.
Ce știm din cercetare
Într-un experiment clasic, Ross, Greene și House le-au cerut studenților să decidă dacă ar accepta să poarte prin campus un panou cu un mesaj. Participanții au estimat și câți colegi ar accepta.
Cei care acceptau considerau acceptarea mai răspândită decât o considerau cei care refuzau. Alegerea proprie era asociată cu estimarea comportamentului altora.
Ulterior, Choi și Cha au observat efectul atât în eșantioane coreene, cât și în eșantioane de americani de origine europeană. Diferențele dintre grupuri depindeau și de domeniul alegerii.
Dar oamenii din jur chiar pot gândi asemănător
Da. Dacă vorbești despre un grup bine cunoscut și ai informații relevante, estimarea ta poate fi bună.
În exemplul programului de lucru, contează despre cine vorbiți: prietenii tăi, colegii dintr-o anumită echipă sau angajații în general? Răspunsurile pentru aceste grupuri pot fi diferite.
Ce poți încerca
- Definește grupul. Cine intră, concret, în expresia „majoritatea oamenilor”?
- Separă preferința de estimare. „Eu aleg asta” și „mulți aleg asta” sunt afirmații distincte.
- Caută răspunsuri din afara cercului apropiat. Mai ales dacă decizia îi privește și pe acei oameni.
- Întreabă fără să sugerezi răspunsul. „Ce variantă preferi?” lasă mai mult loc decât „Și tu preferi asta, nu?”.
- Folosește date potrivite întrebării. Câteva conversații pot oferi idei, dar nu stabilesc singure distribuția opiniilor într-o populație.
O întrebare de luat cu tine
Știu cât de răspândită este această opinie sau știu mai ales cât de convingătoare mi se pare mie?
Denumire și contexte
- Concept
- Efectul falsului consens
- Termen în engleză
- False consensus effect
- Alte domenii
- Relații și comunicare; Muncă și învățare
- Concepte conexe
- Biasul de confirmare; Biasul proiecției; Ignoranța pluralistă
Surse
- Ross, L., Greene, D., & House, P. (1977). The “false consensus effect”: An egocentric bias in social perception and attribution processes. Journal of Experimental Social Psychology, 13(3), 279–301. Articol
- Choi, I., & Cha, O. (2019). Cross-cultural examination of the false consensus effect. Frontiers in Psychology, 10, 2747. Articol